Raluca Radac -

este asistent univ. drd. la Colectivul de limbi slave, Departamentul de limbi si literaturi moderne, Facultatea de Litere, Istorie si Teologie din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. Tema tezei sale de doctorat este legata de influenta traducerilor prin intermediere franceza asupra mentalitatilor din societatea romaneasca in secolul al XIX-lea - coordonator prof. univ. dr. Georgiana Lungu-Badea.

Câteva observaţii privind traducerile intermediare din limba franceză  

 în secolul al XIX-lea: Lord Byron

Secolul al XIX-lea, în Europa, a fost caracterizat de importante fenomene politice, ideologice şi culturale, care nu puteau să rămână fără ecou şi în teritoriile locuite de români, dimpotrivă. Asistăm la continuarea tendinţei de orientare către Occident a societăţii româneşti. Începută după anul 1700, o dată cu instaurarea regimului fanariot (1711-1821), influenţa franceză în Ţările Române Moldova şi Valahia a continuat şi s-a intensificat semnificativ pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Acest fenomen complex şi cu o importanţă majoră în procesul de modernizare a societăţii româneşti s-a manifestat cu precădere sub forma traducerilor literare şi nonliterare din limba franceză. Prin intermedierea limbii franceze, publicul românesc va face cunoştinţă şi cu opere aparţinând altor literaturi, cum este şi cazul literaturii engleze. Astfel, scrierile lui Byron, Scott, Shakespeare sau Young au fost traduse la noi, în majoritatea lor, după variante în limba franceză. Studiul nostru îşi propune o privire de ansamblu asupra traducerilor intermediare din Byron, care au avut un succes spectaculos la cititorii români. Majoritatea acestor traduceri sunt, din păcate, în proză, respectând modelul francez. Ion Heliade-Rădulescu este cel mai prolific traducător al lui Byron. Cu precădere două variante franceze vor reprezenta sursa de inspiraţie pentru traducătorii români: este vorba de traducerile lui Amédée Pichot şi  Benjamin Laroche. Deşi au pătruns la noi prin mijlocirea unor variante în limba franceză, care nu respectau întotdeauna originalul englez, totuşi aceste traduceri au meritul de a fi făcut cunoscut publicului românesc pe un reprezentant de seamă al literaturii engleze şi unul dintre cei mai citiţi autori ai secolului al XIX-lea. În acest studiu ne propunem să reliefăm importanţa pe care au avut-o aceste traduceri, evidenţiind influenţa lui Byron asupra literaturii şi mai ales asupra poeziei româneşti din epocă.

Note bibliografice:

1. Cornea, Paul, Originile romantismului românesc, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 2008.
2. Eliade, Pompiliu, Influenţa franceză asupra spiritului public în România: Originile, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000.
3. Lupu, Ioan, Ştefănescu, Cornelia (coord.), Bibliografia relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918), vol. I, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1980.
4. Tacciu, Elena, Aventura lui George Gordon Byron, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1977.
5. Verzea, Ileana, Byron şi byronismul în literatura română, Ed. Univers, Bucureşti, 1977.