Dinamica retraducerii şi locul acesteia

în istoria traducerii din limba franceză în limba română 

Rezumat:

Comunicarea pe care o propunem reprezintă o contribuţie la analiza locului pe care îl ocupă fenomenul retraducerii literare în istoria traducerii în limba română, având ca limbă sursă franceza. Retraducerea, concept şi fenomen ce caracterizează atât practica traducerii cât şi dezbaterea traductologică actuală (a se vedea, pentru traductologia franceză, Kahn et Seth [2010], Lombez [2011], Monti et Schnyder [2011], numărul 15 al revistei Palimpsestes, „Pourquoi donc retraduire?”, [2004], iar în spaţiul românesc numerele 15 şi 16 ale revistei Atelier de traduction) este parte integrantă a istoriei traducerii. In sensul de traducere nouă a unei opere deja tradusă într-o limbă dată, retraducerea defineşte o practică ce ar trebui să răspundă efemerităţii inerente oricărei traduceri, ridicând probleme de interes sociolingvistic, istoric şi literar, fiind chiar, conform studiilor de specialitate în domeniu, o caracteristică a secolului XXI (definit de Isabelle Collombat ca „secol al retraducerilor”). Puţin analizată în plan teoretic (după cum atrag atenţia specialişti ca Yves Gambier, Annie Brisset), retraducerea, ca fenomen polimorf, impune studii de corpus complexe şi multidisciplinare. Având în vedere explozia fenomenului traductiv după anii 1990 pe piaţa editorială românească, se poate considera că retraducerea ocupă şi în spaţiul românesc un loc important, justificând astfel atenţia cercetătorului. Studiul nostru va avea drept corpus o serie de retraduceri literare din autori francezi ca Gustave Flaubert, Madame Bovary (5 retraduceri după prima versiune din 1909, din care ultimele trei în perioada 2007-2010), Simone de Beauvoir, Mémoires d’une jeune fille rangée (2 retraduceri, 1991 şi 2011 după prima versiune din 1965), Marguerite Yourcenar, Le labyrinthe du monde. Souvenirs pieux (o retraducere în 2010 după prima versiune din 1986).

Raluca-Nicoleta Balaţchi este lector la catedra de limba şi literatura franceză a Universităţii „Stefan cel Mare” din Suceava, unde predă cursuri şi seminarii de limbă franceză şi traducere. Doctor al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu o teză în lingvistica enunţării (L’expression de la subjectivité en français, Demiurg, Iaşi, 2007), are ca domenii de interes analiza discursului, pragmatica, traductologia.