Ioana Banaduc : Despre traducerile utilitare şi rolul lor pentru sistematizarea terminologiei pedagogice în presa românească bănăţeană, din perioada 1886-1918

Asistent univ., Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Sub îndrumarea d-nei prof. univ. dr. Ileana Oancea, am susţinut teza de doctorat cu tema de cercetare: Presa românească din Banat cu preocupări pedagogice, în contextul socio-cultural al anilor 1860-1918.

Despre traducerile utilitare şi rolul lor pentru sistematizarea terminologiei pedagogice în presa românească bănăţeană, din perioada 1886-1918

Alegerea presei poate fi motivată explicit prin funcţiile socio-culturale şi prin specificul comunicării publicistice, în general şi în cadrul istoric dat, prin puterea persuasivă a presei şi prin rolul pe care îl are la noi în procesul complex al modelării conştiinţei identitare a românilor şi a sentimentului apartenenţei lor europene.

Ne propunem să focalizăm câteva articole referitoare la unele traduceri utilitare[1], din dorinţa de a arăta că putem vorbi despre circulaţia ideilor despre educaţie, despre existenţa unei gândiri pedagogice coerente, structurate în spiritul ideilor europene şi al tradiţiilor naţionale şi, implicit, a unor modalităţi lingvistice de exprimare a ei. Unele dintre aceste articole sunt: Ştefan Velovan, Psichologia empirică de I. Popescu. Dare de seamă, în „Foaia Diecezana”, Caransebeş, 1887, nr.49, p.3. ; George Dragoescu Manualele de şcoală, în „Almanach edat de Reuniunea învăţătorilor dela şcoalele confesionale gr.-or. din Dieceza Caransebeşului”, Caransebeş, Editura Comitetului Reuniunii, 1899, p.97 şi în „Foaia Pedagogică”, Sibiu, 1900, nr. 4,5,6, p.97-98; Religiunea în şcoalele poporale. Indigitări metodice de Dr. Petru Barbu, Caransebeş, 1897, Editura Autoriului. Dare de seamă în „Foaia Diecezană” Caransebeş, an XII, 1 iunie c.v. 1897, nr.22, 23, p.3, 5. etc;

Având în vedere faptul că şi în această perioadă traducerea răspunde cerinţelor obiective ale unei societăţi interesate de progres şi de afirmare europeană, obiectivele noastre ar viza evidenţierea rolului acesteia ca mijloc important de îmbogăţire a limbii, ca modalitate de integrare a conceptelor pedagogice în circuitul universal al culturii, pe baza înţelegerii relaţiei naţional-universal în cultură şi, nu în ultimul rând, conştietizarea faptului că grija pentru cititor a traducătorului impune ca modalitatea transpunerilor să se înscrie „pe o scară a remodelării ce parcurge multiple forme între traducere şi prelucrare”[2].