CONSTANTINESCU, Muguraş –
profesor titular de literatură franceză și de traducere literară la Universitatea « Ştefan cel Mare » din Suceava. Este redactor șef al revistei Atelier de Traduction, directoare a Centrului de Cercetări INTER LITTERAS, coordonatoare a masteratului Teoria și practica Traducerii ; a publicat, între altele, volumele : Imaginaire du conte, Pratique de la traduction, La traduction entre pratique et théorie, Les Contes de Perrault en palimpseste, Lire et traduire la littérature de jeunesse precum și lucrări traduse din Charles Perrault, Raymond Jean, Pascal Bruckner, Gilbert Durand, Jean Burgos, Gérard Genette, Alain Montandon, Jean-Jacques Wunenburger, Georges Vigarello, Jean-Jacques Courtine.
A primit în 1997 Premiul criticii al Institutului Internațional « Charles Perrault » din Franța pentru cel mai bun articol inedit despre « l’espièglerie » (șăgălnicie) în poveștile lui Perrault și în 2008 Palmele Academice din partea Republicii Franceze.
Directoare a proiectului de cercetare exploratorie, ID_135 La traduction en tant que dialogue interculturel, conducător de doctorat din 2005, ea conduce în prezent nouă teze pe tema traducerii literare, iar alte nouă teze, sub îndrumarea ei, au fost deja finalizate. (mugurasc@gmail. com)
O secvență din istoria traducerii literaturii franceze în limba română: traducerea poveștilor lui Perrault
În comunicarea sa autoarea își propunere reconstituirea unei secvențe din istoria traducerii literaturii franceze în limba română, centrată pe un gen, povestea cultă și pe un autor, Charles Perrault.
Este vorba de un secol de traducere literară, revelator pentru modul în care diferitele tendințe de traducere, precum și diferitele stiluri ale traducătorilor își lasă amprenta asupra textului dens și plin de sens al Poveștilor Mamei mele Gâsca, unde ironia și tonalitatea moralizatoare co-există. Dimensiunea textului tradus este uneori diferită de cea a originalului prin adăugiri sau omisiuni.
Adeseori, adaptarea și localizarea iau locul traducerii literare propriu-zise, și prin urmare, încărcătura culturală a textului original este sacrificată sau atenuată în textul tradus.
La diversele strategii traductive se adaugă politici editoriale, neglijențe sau informație deficitară, care dau naștere în unele cazuri unor confuzii de corpus și conduc la atribuirea altor texte din aceeași epocă lui Charles Perrault.
Aceste modificări de text, de stil sau chiar de corpus exprimă ezitările pe care le cunoaște traducerea literară în raport cu textul de tradus, cu ideea de proprietate intelectuală și, în cazul de față, cu genul poveștii.
Istoria traducerii înregistrează și interpretează aceste tatonări care conduc în timp la evoluție și le orientează spre o productivă și necesară critică a traducerilor.
Cuvinte cheie: traducere literară, istorie a traducerii, povestea cultă, strategii traductive, textul tradus, critica traducerilor.
Universität Wien
Gymnasiumstrasse 50
1190 Wien
T: +43-1-4277-580 31