Scriitori români de expresie franceză în traducere românească

Traductologia reprezintă un domeniu privilegiat al cercetării științifice contemporane, deschizând o serie de aspecte aflate în strânsă legătură cu marile probleme ale culturii, într-o epocă ce se caracterizează printr-o rapidă și accentuată globalizare.

Istoria traducerii ne pune în contact cu diacronia acestui efervescent câmp de studiu. În acest sens, am putea desprinde, generalizând, două mari etape: prima, în care cultura română, în curs de modernizare, intră în contact cu cultura europeană, prin asumarea ei, grație traducerilor; a doua, în care cultura română se întoarce înspre ea însăși, acest fapt scoțând în evidență necesitatea de a integra, în cadrul ei, operele unor scriitori români, dintre care unii foarte importanți, care au creat în alte limbi de cultură. În această a doua etapă, deci, net caracterizată, interculturalitatea se exprimă prin relația dintre cultura română și scriitorii români din exil.

Putem spune că exilul românesc, topic fundamental al exegezei actuale studiat din multiple puncte de vedere: istoric, politic, cultural etc., cunoaște reprezentanți de mare valoare, iar integrarea lor în cultura de origine devine o obligație a prezentului și ea se realizează prin traducere.

Comunicarea de față se înscrie în rândul acestor preocupări, abordând exilul literar românesc din perspectiva istoriei traducerii. Centrul de interes al investigației noastre îl constituie scriitorii români de expresie franceză în traducere românească. Considerăm acest aspect deosebit de revelator pentru realizarea unei istorii comprehensive a traducerii, axată pe dinamismul unui fenomen cu reverberații importante pentru cultura română.