Dr. Carmen Beatrice Dutu, Universitatea Dimitrie Cantemir, Bucuresti “Romantul nu prea are nume bun”[1]: romanul sentimental postpasoptist intre meta-lectura si receptare transculturala.

In prezent Lect. Dr. la Universitatea Dimitrie Cantemir din Bucuresti, unde profesez de 11 ani. In decursul acestei perioade am predat cursuri si seminarii de literatura medievala si renascentista engleza, teoria literaturii, literatura comparata si literatura romana (secol 19 si modernism).

In aria cercetarii activez ca Director adjunct al Institutului de Studii si Cercetari Interculturale, unde coordonez o serie de proiecte in domeniu. Preocuparile personale in privinta cercetarii se axeaza pe grila studilor de gen (atat constructia identitara feminina, cat si cea masculina) in literaturile romana si engleza. Mai recent mi-am extins interesul si catre grila postcoloniala de analiza a culturii romane. Sunt membru in cateva proiecte si asociatii profesionale internationale cu focus pe constructia identitara de gen participand la numeroase conferinte in domeniu. Am publicat recent teza de doctorat intitulata Masculin-feminin in romanul romanesc postpasoptist. O abordare de gen (Timisoara, Brumar, 2011).

Termeni-cheie: roman sentimental; receptare; influenta; meta-lectura; roluri de gen; public.

Istoria receptarii literare este, cu certitudine, un fenomen cvasi-necercetat de critica si istoria literara romaneasca:  “In genere, problema fidelitatii traducerilor ar merita o cercetare metodica.”[2] Lucrarea de fata propune o analiza a fenomenului traducerilor care preced aparitia primelor noastre romane sentimentale: in speta, analiza noastra are in vedere tocmai acele elemente care s-au dezis de dezideratul initial al traducatorilor romani, si anume acela de a grefa identitatea nationala model (cea franceza) pe constiinta colectiva autohtona, in vederea asumarii unei identitati nationale moderne proprii. In aceasta lumina, vom ilustra faptul ca fenomenul receptarii si adaptarii romanului sentimental francez a condus la conturarea unui tip de modernitate feminina, de tip subversiv, opusa modernitatii masculine, promovata de establishmentul cultural al vremii.

[1] Apud. Cornea, Paul, “Traduceri si traducatori in prima jumatate a secolului al XIX-lea”, in: De la Alecsandrescu la Eminescu, Bucuresti, EPL, 1966, p. 66, nota 3 si 4 si p.67, nota 1.

[2] Ibid, p.56.