Mihaela Doboș, doctorand anul II la Școala Doctorală de Studii Filologice Iași. Profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național „C. Negruzzi” Iași. Master în Managementul instituțiilor publice. Stagiu de cercetare doctorală la Universitatea din Strasbourg, Franța, Facultatea de limbi şi culturi străine (1 martie – 31 mai 2012).

Articole publicate: Profilul cercetătorului între „a şti” şi „a fi” – o privire subiectivă, în volumul Conferinţei internaţionale „Inovare și dezvoltare în programele doctorale și graduale pentru adaptarea cercetării ştiinţifice la nevoile societăţii cunoaşterii”, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, octombrie 2010; Jurnalul ultim al fiinţei în Sonetele fără sunet de Ştefan Aug. Doinaş, în revista Poezia, iarnă, 2011; Modele româneşti de traducere a poeziei. Ştefan Aug. Doinaş, în Annales Universitatis Apulensis, Seria Philologica, 12, tom 3, Alba-Iulia, 2011; Traducerea ca poetică a dualităţii în opera lui Ştefan Aug. Doinaş, în volumul Conferinţei internaţionale „Discurs critic şi variaţie lingvistică. Noi perspective de investigare: receptări, analize, deschideri”, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2011; Proza lui Ştefan Aug. Doinaş între Ludus şi Logos, în volumul Prospects and challenges of the contemporary world and the european space, Editura Stef, 2011.

Participari la conferințe: Colocviul naţional cu participare internaţională „Plurilingvism şi interculturalitate”, Universitatea „Vasile Alecsandri”,  Bacău, oct., 2011; Conferinţa internaţională  „Discurs critic şi variaţie lingvistică”, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, sept., 2011, Sesiunea naţională cu participare internaţională „Dialogul culturilor – între tradiţie şi modernitate”, Universitatea „1 Decembrie”, Alba-Iulia, mai 2011; Conferinţa internaţională „Semne Particulare”, ediţia a IV-a, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, octombrie 2010; Conferinţa Internaţională „Inovare și dezvoltare în programele doctorale și graduale pentru adaptarea cercetării știintifice la nevoile societății cunoașterii”, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, octombrie 2010.

Ștefan Aug. Doinaș - despre limitele şi deschiderile traductibilităţii în şi din limba română

Mediu şi mijloc de creaţie prin excelenţă, limba română şi-a fluidizat încă din vechime resursele înspre traducere, atât ca limbă-ţintă, cât şi ca limbă-sursă. Aflat, ca traducător, deopotrivă în aria limbii şi a literaturii, poetul Ştefan Aug. Doinaş s-a aplecat asupra analizei acestui fenomen în dubla sa ipostază. Autorul este de părere că posibilitatea liricii româneşti de a fi tradusă este intim legată de specificul şi structura limbii române, cea în care se modelează, până la urmă, expresia poetică. Adept - pe linia lui Heidegger - al legăturii inalienabile dintre limbă şi fiinţă, ca ipostază individuală, dar şi colectivă, Doinaş pune semnul de egalitate între sensibilitatea poetică autohtonă şi potenţialităţile expresive ale limbii române. El este de părere că există anumite premise ale traductibilităţii liricii autohtone. Dinamica fenomenului traducerilor comportă, însă, şi dimensiunea inversă, constând în faptul că limba română – „Limbă cu rădăcină veche şi inflorescenţă nouă” (Ştefan Aug. Doinaş) găzduieşte, de câteva secole, traduceri din alte literaturi, datorate unor oameni de spirit care au înţeles valoarea dialogului intercultural.